Dante 01 : filmul este o metaforă; adică nu îţi bagă şi în traistă sau îţi dă mură-n gură, aşa cum se obişnuieşte în cam toate filmele americane; filmul american trebuie să explice tot, să ghideze spectatorul şi să vadă doar ce trebuie (ca un ghips ce trebuie sa ajute la sudarea oaselor stricate); şi asta pentru a nu da de gândit şi pentru ca tot ţânţarul să fie armăsar, de fapt; să mitizezi tot nimicul şi să ignore mitul; noi, însă, putem să demitizam tot şi să reducem la lucruri simple aproape orice.
Numele filmului este o metaforă şi nu întâmplător poarta numele unui poet (cineva care aruncă cu metafore pe hârtie) şi filozof (cineva care gândeşte) italian, creatorul capodoperei Divina Commedia, care e împărţită în trei secţiuni : Infernul, Purgatoriul, Paradisul.
Filmul este o privire suprarealistă, în acelaşi timp microscopică şi macroscopică, a momentului în care primul pacat este iertat (iar). Infernul este aproape, iar Purgatoriu este aproapele din noi. În acest context, Iisus (Sfantul Gheorghe) este pus pe cruce (nava spaţială), înconjurat de criminali, iar el îi vindeca de păcat şi le arată calea către Paradis.
