Babel

Babel - creat pe principiul suspansului inabusit, ca si 21 de grame, regizorul Alejandro González Iñárritu, reda povestea unui pusti marocan cu ochirea foarte buna (lucru care se tragea de la faptul ca se uita la sor'sa cum se dezbraca si contrar povestirilor moralizatoare ca masturbarea ar orbi). Baiatul, dupa ce imprastie cu frac'su gloante in pietroaiele din jur, se intreaba daca ochiul lui bate mai departe decat glontul. Asa ca se holeaza la un autocar plin ochi cu belitori de peisaje selenare si pac. Astfel raneste o femeie din autocar, declansand o problema politica, chiar internationala si terorista pe deasupra. Copilul afla ca de fapt i-a luat maul de tot, ceea ce ii da o mare durere de burta. Ancheta cu privire la incidentul cu turistul american, ajunge si la pusti, care reuseste sa traga de timp, cat sa-l informeze pe tac'su care dupa bunele obiceiuri (preluate din rai) le aplica o corectie si apoi fuge cu fii lui pe coclauri, fiind insa prinsi de vigilenta politiei locale.

Stiu, intrebarile va bantuie creierii: "De unde era pusca ?":) Pai e a unui japonez, care are o fiica muta careia imi place sa umble fara chilotei (apoi isi da seama ca nu prea starneste nica si merge pe varianta mult mai lejer), doar doar ceva ceva. Nu ni se specifica exact ce anume vroia sa impuste japonezul in acea partea a lumi in vacanta, dar ne putem imagina cu usurinta ca si-a luat teapa de la agentia de turism si nemaiavand ce sa faca cu arma a dat-o unui localnic, pe care a vandut-o pe ceva bani si o capra.

Tot in film mai apare si Brad Pitt, doar pentru a o ajuta pe nevasta'sa (turista impuscata) sa faca pisu (in timpul asta, copiii lui, se plimba cu bona prin desert, dupa o nunta mexicana)

Mai ramanem din film cu: americani lasa sa iasa pe oricine din tara lor minunata, mai greu este cu intratul (e ca o virgina nefututa, exact ca japoneza ce-si pastreaza parul intre picioare).