Motke Hoţul a avut premiera la Palatul Naţional al Copiilor pe 22 decembrie 2014 cu gogoşi umplute, vin roşu şi alb şi ceva sucuri acidulate. Şi toate acestea nu pot fi decât un plus:)
Personajul principal evoluează liniar din rău în mai rău. Porneşte de la un pungaş mărunt, dar vărsator de sânge, care se putea ascunde încă sub fusta mamei. Fuge hăituit de păgubiţi şi taică-su şi ajunge într-un mediu bolnav, unde un tata îşi prostituează fica. Fuge cu fata, omarând un om cu ajutorul ei şi devine pe baza CV-ului şi cunoştinţelor acumulate, un peşte dezinvolt. Şi brusc pe petrece schimbarea la faţă: se îndrăgosteşte de o fată cuminte. Lasă curvele şi devine un alt om (păi după ce le-a făcut pe toate nu mai rămânea decât să se facă om de treabă). Şi ghici ce se întamplă într-o dramă cu personajul principal după ce fata lui cuminte află ce pramatie fuse viitorul ei soţ? Pai atunci Motke deschide geamul şi ia o gură de aer proaspăt.
Ce mi s-a părut varză (cuvânt-părere auzit la o bătrână care discuta despre piesa): trecerea de la o secvenţă la alta (din păcate aceeaşi senzaţie am avut-o şi la Stele rătăcitoare) şi povestea (care poate cu greu să pună în valoare vrun actor).
Ce mi-a plăcut: muzica live, decorurile inspirate şi dansurile.
Nota: 6.5 (subiectivă şi dată doar cu rol de comparaţie cu alte piese)
Sfat: Nu mă credeţi pe mine, mergeţi la piesă, la cât mai multe piese, încercaţi să fiţi mai puţin hăhăitori, opriţi telefonul şi bucuraţi-vă de piesă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu