De: Duncan Macmillan
Cu: Denisa Nicolae si Liviu Romanescu
Traducere: Denisa Nicolae si Liviu Romanescu
Zona de copy-paste: "un cuplu tînăr îşi dorește un copil. Dacă se gîndesc prea mult, n-o vor face niciodată. Dar dacă se grăbesc, poate fi un dezastru."
O pânză de paianjen de care sunt prinse gânduri și spaime din care picură urmele acţiunilor care nu se mai pot ţine singure între firele tesute în minte. Astea sunt cuvintele care mi s-au inghesuit în minte, după piesă.
Un text care surprinde viața, un regizor care ia viața și o trântește pe scenă impecabil si doi actori care se joacă cu viața minunat.
Piesa respiră prin cei doi actori imaginile nefotoshopate trăite de omul care încearcă să rămână totuşi bun.
Şi atunci îmi fac curaj. Îmi pun mănuşile in buzunar (ştiu e primăvară, dar vreau să isc o metaforă). Îmi suflu în palme aerul cald din piept şi apoi cu podul palmei descopăr o fereastră rotundă. Înăuntrul casei cei doi oameni buni împletesc povestea ce încolțește în fiecare posibil destin. Şi oricât de mult şi repede se abureste la loc fereastra rotunda, cu temeri şi griji, greşeli şi iertări, speranţe și... iubire, podul palmei continuă să facă lumină până la capăt.
Nota: 10 (subiectivă şi dată doar cu rol de comparaţie cu alte piese)
Sfat: Nu mă credeţi pe mine, mergeţi la piesă, la cât mai multe piese, încercaţi să fiţi mai puţin hăhăitori, opriţi telefonul şi bucuraţi-vă de piesă.
* fără legătură cu piesa, doar că acţiunea se petrece exact după încheierea piesei, la baie. un bărbat îşi caută prietena la baie. are două uşi şi ridică vocea:
- eşti acolo?
în momentul în care află unde e, se propteşte în faţa usii unde e ascunsă prietena lui. după 30 de secunde, îşi face curaj şi întreabă din nou cu aceaşi voce urcată în tavan:
- eşti acolo?
